Biblioteca este dotata cu 8 calculatoare conectate la internet.
Pe langa aceste calculatoare, biblioteca a primit un pachet standard de echipamente: casti, camere web, UPS-uri, router, imprimanta, scanner, proiector cu ecran.

vom reveni in curand cu detalii...

Ştiri

Website lansat

05.12.2014 16:01
Noul nostru website a fost lansat astăzi, în memoria lui Paul Matiu. Totodată a fost prezentat in...

Contactati-ne

Activitati culturale

Această secţiune este goală.

Dumitru Popovici s-a născut la 25 octombrie 1902 în comuna olteană Dăneasa. Atunci când copilul împlinea vârsta de numai cinci ani, tatăl său, învăţătorul Ion Popovici, era arestat şi condamnat de autorităţile vremii cu pedeapsa capitală pentru participarea la răscoalele ţărăneşti din 1907. Acesta a reuşit cu greu să fie salvat şi eliberat din închisoare, dar a murit şapte ani mai târziu, din cauza chinurilor îndurate în timpul detenţiei.

Student sârguincios şi talentat, Dumitru Popovici este recomandat de consiliul facultăţii pentru o bursă de studii la Paris, unde studiază între anii 1930-1934. Aici, în acest mediu de cultură franceză, Popovici se iniţiază în domeniul metodicii literare cu Daniel Mornet, iar în domeniul literaturii comparate cu vestiţii profesori Fernand Baldensperger de la Sorbona şi cu Paul Hazard de la College de France. Olteanul a urmat în Franţa şi cursurile şcolii de limbi orientale vii, audiind prelegerile de literatură română şi lingvistică balcanică. Remarcat de profesorii săi, acestuia i se încredinţează funcţia de lector, ţinând un curs de limba şi literatura română. 

Înainte de a intra în învăţământul superior funcţionează ca profesor secundar la Slatina, unde a pus bazele gazetei „Oltul”, iar împreună cu profesorul Gheorghe Vişoiu publică lucrarea „Elemente de istoria limbei şi literaturei române”. Tot ca profesor secundar a funcţionat şi la Iaşi, unde a fondat revista „Atheneum”. Susţine apoi doctoratul cu lucrarea „Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu” şi ocupă prin concurs catedra de istoria literaturii române moderne de la Universitatea din Cluj. 

Pornind de la principiul că istoriografia literară este o disciplină ştiinţifică, Dumitru Popovici a promovat o metodă proprie pe care a aplicat-o domeniului său de cercetare. Punctului de vedere istoric de la care porneşte, el îi alătură cercetarea comparată, critica estetică şi genetică, fără a pierde din vedere factorul social şi istoric, în vederea încadrării şi stabilirii fizionomiei unei literaturi cu un specific naţional ce-i aparţine. Cu alte cuvinte, după Popovici, istoria literară este „o ştiinţă a raporturilor literare şi temporare în care se află ţesută opera literară… ştiinţa care degajează, ierarhizează şi interpretează valorile literare”.

Printre studiile de seamă care ne-au rămas de la Dumitru Popovici se numără: „Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu”, „Santa Cetate-între utopie şi poezie”, „Romantismul românesc”. De asemenea, olteanul s-a preocupat şi de cercetarea poeziei lui Mihai Eminescu, editând una dintre cele mai valoroase cărţi despre opera „Luceafărului”. Din ultimii ani ai vieţii au rămas în manuscris o serie de proiecte şi încercări literare: traducerea parţială a „Infernului” lui Dante, ciclul de poezii „Aur legendar”, începutul unui roman cu elemente satirice, „Într-o vară, la moşie”, şi numeroase comedii, dintre care terminate sunt „Bucătarul de la Salamandra” şi „Regele din Propontide”. S-a stins din viaţă la numai 50 de ani, în 6 decembrie 1952, în Cluj.

Dumitru Popovici nu a fost uitat de olteni, drept dovadă, câteva instituţii culturale şi şcolare din judeţ îi poartă numele, iar opera şi viaţa sa au fost subiectul a mai multe conferinţe organizate în ultimii ani în mai multe localităţi.

O casă fără cărți este aidoma unei camere fără ferestre.” ( Heinrich Mann)